t r u p u l n u m a i p o a t e f i t r u p

ca un organ în prelungire mă doare aerul
prin care pleci de la mine. ochiul
care te-a văzut, nu mai vede, mâna care te-a atins,
nu mai ridică, piciorul care te-a urmat, nu mai pleacă.
încet-încet, trupul nu mai poate fi trup −
se face un fel de suflet în afară,
care nu vede, nu ridică,
nu pleacă.
(încet-încet, sufletul nu mai poate fi suflet −
se face un fel de trup
înăuntru.
şi uneori te vei putea apropia
să-mi îmbrăţişezi pulsul...)