s u f l e t u l m e u a s c u ţ i t

precis nu vezi cât sunt de imperfect:
cum mă rup de simţuri în faţa ta
şi tac, de parcă zâmbetul tău ar fi sihăstrie.
(sunt atât de încordat încât sufletul meu ascuţit
mă răneşte pe dinăuntru).
precis nu vezi cât sunt de despuiat de mine, încât
mi-aş dori ca liniştea să mă apese ca o gheară.
nu mă întrebi niciodată de ce aerul meu te adulmecă,
şi după fiecare clipă rămân mai înfrânt şi mai
descurajat,
ca o pasăre căreia i s-a terminat cerul.