m ă r u l e v e i

sufletul meu e o mână cufundată
în acest trup − dar ce-ar mai putea găsi?
(sângele meu e numai o verigă
în veriga trupului meu,
iar eu sunt numai o verigă în veriga mare
a lui Dumnezeu).
când va veni vremea să fiu judecat
(pentru tot ce am făptuit cu plămânul,




cu pielea ori
cu ochiul)
ca să mă justific, mă voi ridica brusc
şi am să dau vina pe mărul Evei:
"mărul Evei, el mi-a muşcat inima!
priviţi semnele!"