e u n u f ă c e a m d e c â t

îngerul mă privea cu un ochi mare
cât un rai, simultan
cu ochiul meu mic cât un peşte
pe fundul unui ocean.
îngerul nu făcea decât să mă privească,
eu nu făceam decât să visez;
până când îngerul s-a depărtat
cu o închidere de pleoapă
ca un seceriş de snopi minunaţi,
între care eu eram cel mai minunat.