c e l e b r a r e a a b s u r d - e t ă ţ i i s a u t r a n s p l a n t u l


nu. n-a durat mult transplantul.
donatorul a rămas pur şi simplu necus-fânt:
am intrat în operaţie imediat şi n-a durat
mult.
de fapt, n-a durat decât un plămân sau
poate o inimă să fi durat − dar ce spun:
n-a durat nici un ochi
până să se fi apucat de operaţie
ea.
de fapt, ea era asistenta.
doctor eram chiar eu. totul era pregătit
şi puteam începe oricând...
dacă nu cumva ne aflam deja
în operaţie. dacă nu cumva operaţia începuse
când ea, asistenta doctorului care eram eu,
îmi acordase consultaţia premergătoare
transplantului acesta absurd
de absurd, pe care nici nu-l simţeam, în vreun fel,
vital;



mă ţineam cu mâna de impalpabilul organ
şi eram mulţumit că are ce
să mă doară.
ea îmi zâmbea şi eu îmi zâmbeam doctorului
care eram:
un zâmbet de leagăn, de faşă, de
zâmbet,
pentru care pătimisem un plămân sau
poate o inimă − dar ce spun,
nici un ochi nu pătimisem.